Originally uploaded by Lia Stelea
Iata si un desen de-al meu.
O continuare a celor pe cae le faceam cu 20 de ani in urma, ca si metoda de a descoperi si de a intelege lumea.
Desi am studiat desenul artistic, am lasat laoparte ceea ce am invatat acolo, mai ales perfectionismul, pentru a lasa tineretea din mine sa se exprime.
Nu e un desen de copil ci unul de om mare. Un om mare care vrea in continuare sa inteleaga mai mult din lume.
Imi place sa invat de la copii. Eu nu prea am fost la acea varsta. As vrea sa am cufletul curat asa cum l-am avut candva, nu otravit de tot soiul de porcarii care mai de care.
Unii incearca sa imi ucida si tineretea. Nu conteaza pentru ei ca am si eu visele mele, sperantele mele, aspiratiile mele.
Mi-ar placea sa continui sa pun cate un desen cu o floare, o pasare, un chip vesel sau trist de fiecae data cand postez. Numai ca, desi asa ma absoarbe si ma bucura cand scriu sau desenez despre Natura, sufar considerabil din pricina gunoiului care e varsat in mintea mea.
Ce e bine e ca imi dau seama. Vad atatia tineri ucisi imprejurul meu incat fac o sarbatoare cand
mai vad cate un spirit tanar. Si cu cat varsta mai inaintata, cu atat mai bine.
6 noiembrie 2007 at 10:42 pm
Hmmm… Suna putin a Exupery si un printisor…
Care-s preferatele mele (I think you know by now). Am citit blogul, jurnalul (oricum ai vrea sa-i spui) si mi-am data seama ca si tu ai talent literar… Si mi-am dat seama ca EU nu am si nici nu prea ma obosesc sa prea scriu, si nici nuj citesc prea mult, in ultima vreme. So go ahead. Si nici nu stiam ca te pasioneaza IT ul si computerele. Cum ai facut chestia cu da click AICI si asculta….. ??? E f. interesant de stiut.
7 noiembrie 2007 at 10:00 am
Draga Daniela, multumesc pentru comentariul tau. Te rog sa lasi chestiile cu talentul literar in seama criticilor cu chelie.
Daca scrii si citesti, asta o faci pentru tine.
Eu ca scriu aici o fac pentru a-si asterne si impartasi ideile, nu pentru a multumi pe cineva.
Cand e vorba de concursuri de arta sau literatura, eu consider ca sunt injuste.
Cele mai bune sunt lucrarile care sunt sincere, indiferent de bogatia stilistica.
Cele care spun ceva si sunt pornite din nevoia de a spune ceva, iar nevoia pleaca dintr-o alterare a identitatii (cel putin la mine). O chestie foarte subtila care te pune fata in fata cu ceva ce ai dori sa scrii sau sa desenezi. Eu am nevoie tot timpul sa reprezint (altii ar spune sa creeez).
Eu zic sa scrii si sa citesti lucruri frumoase in continuare. Despre Polonia, de pilda. Poate poti reda unele sentimente pe care ti le-a indus mult mai bine decat as face-o eu.
(chestia aia cu aici se cheama hyperlink. E reprezentata ca o veriga deasupra unui glob pamantesc in editoarele text.